Cap 1 Pestera

M-am trezit langa o camera, cel mai probabil eram pe un hol. In camera erau niste oameni, imbracati in niste salopete speciale, de genul acelora pentru risc viral. Aveau niste aparate speciale in mana, ca niste aspiratoare. Unul dintre ei apasa un buton si un zgomot asurzitor iesi din aparatul sau, ca un zgomot de aspirator amplificat de zece ori. M-am strambat dar continuam sa ma uit. Incepura sa absoarba mobila cu niste fortune mari. Sertarele se aschiau si apoi erau trase cu forta inauntru. In cateva minute nu mai era nici urma de mobila in camera, totul fusese absorbit. Ma uitam socat, sangele imi pompa puternic prin vene. Cine erau? Ce fel de aparate erau acelea de facusera sa dispara toata mobila din acea incapere ? Ma facusem mic de tot, lasandu-ma in jos pe peretele holului ca sa nu ma vada, dar curiozitatea ma impingea sa vad in continuare ce se intampla. Intinzandu-mi gatul vazui un om incremenit de spaima in mijlocul lor. Unul dintre ei apropie furtunul de el si omul incepu sa tipe, sa ceara indurare. Urla cu lacrimi in ochi dar “salopeta” apasa butonul si aparatul il trase pe nefericit inauntrul sau. Mai tarziu aveam sa aflu ca acele aspiratoare speciale erau niste transformatoare de materie in energie.

M-am retras usor, cu frica sa nu fiu vazut, si cand am crezut ca este cat de cat sigur, m-am ridicat si am rupt-o la fuga. Pasii mei le atrasera atentia. Am coborat in fuga scarile dar le auzeam pasii in urma mea, grabiti. Vorbeau unii cu altii dar nu puteam intelege ce spun. Am iesit in fuga in strada si am traversat, ducandu-ma glont catre gangul din fata mea. Zarii niste containere de gunoi in penumbra, m-am aruncat in spatele unuia asteptand ca in urma mea sa vad “salopetele” cum vin sa ma traga in sacii aspiratoarelor lor. Pe dupa container i-am vazut cum au iesit din casa s-au uitat in stanga si in dreapta, dar niciunul nu a trecut strada. Au disparut in noapte la fel cum aparusera.

***

Stateam speriat in camera. Nu era camera mea, era doar un refugiu, temator sa nu apara in orice moment “salopetele”. Mi-am zis sa ma intind putin, sa ma odihnesc, poate dupa aceea aveam sa inteleg mai bine, oroarea ce imi fusese dat sa vad.
Inchisesem ochii cand am auzit usa ca s-a deschis. In pragul ei un tanar, care tinea ceva in mana stanga, dar nu imi puteam da seama ce anume pentru ca era ascuns dupa usa. S-a uitat la mine impersonal si a intrat. Si atunci, oroarea, in mana tinea un “aspirator”. Am sarit ca ars din pat in coltul opus al camerei. M-am impiedicat si m-am pravalit pe jos. Tipul se indrepta spre mine pregatit sa dea drumul la masinarie.

- Nu ma omora, nu stiu nimic. I-am spus.
S-a oprit langa mine, sa uitat o clipa in ochii mei si a zis:
- Nu am ce sa iti fac, asta imi e meseria. Ai vazut ce faceau. Daca te las in viata, eu urmez.
- Cine sunteti ? Ce vreti de la mine ? Cum as putea eu sa va fac rau daca nici macar nu stiu de unde veniti?
Intinse mana cu furtunul spre mine cu gandul sa ma omoare, dar dupa cateva momente o lasa jos oftand.
- La naiba. E prima mea zi. Nu pot sa te omor, in definitiv chiar nu ai nicio vina.
Am rasuflat usurat, dar totusi ma gandeam sa nu fie decat o idee de moment. M-am ridicat usor si m-am dat mai in spate. Tipul lasa aspiratorul jos.
- Einu sunt de aici, zise el. Pe mine m-au angajat sa fac asta. Au zis ca daca nu ma omoara, nici eu nu stiu mai multe. Hai cu mine sa iti arat.
Se indrepta spre usa lasand aspiratorul in mijlocul camerei.

***

Intrarea in tunnel era uriasa. Cam cat un bloc de 10 etaje. Problema era ca nu era un tunnel asa cum stim cu totii. Iesirea lui dadea intr-un gard inalt cu temelia de beton de doi metri, ce marginea soseaua. Probabil ca multi treceau pe acolo crezand ca nu este altceva decat o aerisire in munte sau ceva de genul. Poate ca nici nu se uitau si treceau in viteza. Oricum drumul puternic virajat te lasa mai putin sa te uiti in jurul tau la defileul muntelui in care niste titani sapasera o grota.
Ne-am catarat peste gard si ne-am intdreptat spre dreapta gaurii.
- Acolo jos in strada m-am intalnit cu ei. Mi-au dat aparatul si au plecat. I-am urmarit si am vazut ca au intrat aici, nici nu iti vine sa crezi ca exista un asa tunnel nu ? zise tipul.
Am dat afirmativ din cap, cu frica ca ma va baga intr-o capcana.
- Hai sa mergem. continua el.
L-am urmarit pana in gura tunelului. Peste gard vedeam jos strada. Dinauntru razbatea pal o lumina albastra ca reflexele de apa. Ne-am pus pe burta si ne-am tarat pana la intrare. Inauntru coborau niste trepte, prea mari pentru a fi trepte normale, dupa care intrau intr-un raulet care traversa tunelul la vreo 20 de metri adancime si urcau din nou spre fundul tunelului. Era imens. Era ca un hau care intra in munte parca intr-o sala si mai mare dar pe care nu puteai decat sa o banui pentru ca nu vedeai nimic mai departe de acele trepte care urcau. Din dreapta raului am auzit niste clipoceli. Ne-am dat amandoi drumul dupa niste bolovani mari care erau pe treptele care coborau, ascunzandu-ne. Aparura cinci “salopete” discutand intre ele. Se oprira cu picioarele in apa, si imi dadu-I seama ca de fapt raul nu era decat un alt tunnel transversal, si din cauza ca si o latura si alta era din trepte care urcau, acolo se aduna apa.
Brusc imi statu inima in loc. Un zgomot puternic revertebra in tunnel facandu-ma sa incremenesc. Trei ATV-uri cu motoarele ambalate aparura de dupa “salopete”. Patinara putin dupa care in viteza urcara spre noi, pe o panta unde treptele erau rupte, si iesira afara, cu un salt de toata frumusetea peste gard.